Somnul-o dificultate majora, pentru parinti si pentru copiii mici. Ce solutii avem la indemana pentru a-l invata pe copil sa (a)doarma singur?

Scriu dupa o noapte nedormita. Bobo nu e nici bolnav, nici nu are o perioada grea sau incarcata de emotii si de schimbari. Cu toate acestea, s-a trezit din ora in ora si m-a chemat la el in camera. Cum eu am de-o vreme dificultati in a adormi, noaptea asta chinuita mi-a adus o dimineata fara energie, fara entuziasm si cu o concentrare slaba la ceea ce am de facut.

Din toate cartile citite, stiu ce trebuie sa fac intr-o asemenea situatie : sa raman ferma pe pozitie si sa nu-i cedez. El plangea ca-i e frica singur in camera lui si voia sa dorm cu el. Oricum adormisem langa el, citindu-i povesti, si m-am mutat apoi in dormitorul nostru.

Ma asteptam sa ne fie mai greu o perioada, fiindca recent i-am scos scutecul de noapte, dar parea ca lucrurile au intrat pe un drum bun si stabil.

Intrebarile pe care le am in minte sunt urmatoarele : copilul meu doarme bine atunci cand e langa mine (sau langa noi), dar pare chinuit cateodata daca ramane singur in camera lui. Nu-l trezeste niciodata pe tatal lui, ci doar pe mine, noapte de noapte. Ce sa fac si cat pot eu sa rezist ? Sunt nopti in care sunt atat de obosita incat merg sa dorm langa el. A doua zi, totusi, e zi de lucru, si eu trebuie sa pot fi odihnita, atenta, eficienta…

De unde a pornit atunci « obligatia » de a-i culca separat pe copii, de la o varsta mica, in camera lor ? M-am documentat si am aflat ca sunt culturi in care aceasta separare vine tarziu si nu pune nicio problema familiilor. O autoare pe care eu o pretuiesc foarte mult (Anne Bachus, Cresterea copilului de la 1-6 ani ) ne spune ca in culturile occidentale trebuie sa crestem indivizi independenti, iar dormitul intr-o camera separata este o cale importanta de a atinge acest obiectiv (Cred totusi ca e exagerat sa-ti lasi copilul singur pentru ca “societatea are nevoie de indivizi independenti”). La fel, se pare ca problemele de somn ale copiilor sunt legate de separarea de peste zi, ei incercand sa compenseze noaptea timpul petrecut fara parinti.

E posibil ca eu sa fi gresit cand Bobo era mai mic, venind la el de cate ori ma chema si lasandu-l sa doarma cu noi, atunci cand eram prea obosita. Totusi, atunci dormea bine si eram cu totii mai odihniti. Stiu ca ar trebui sa fiu foarte consecventa si sa-i explic ca noaptea e facuta pentru a dormi, ca parintii isi apartin unul altuia in timpul noptii si ca el trebuie sa ramana singur in camera lui. Totusi, cred ca e un pic nedrept ca el sa doarma singur, in timp ce e speriat de ceva, iar noi, adultii, putem dormi impreuna. La fel, este posibil ca dupa o vreme el sa inteleaga si sa ramana linistit in camera lui. Imi doresc doar ca eu sa am atata energie,  incat sa nu dorm noapte de noapte si sa fiu in forma, disponibila pentru el, pentru tatal lui, pentru clientii mei, pentru prieteni etc.

Nereusind sa adorm noaptea trecuta, mi-am amintit de o alta carte, « Educa-ti pozitiv copilul », de dr.Tanya Byron. Autoarea vorbea despre un sistem de recompense pentru fiecare comportament pozitiv, nou achizitionat de copil. (E adevarat ca dadea si exemplul unei familii care s-a trezit de peste 200 de ori intr-o noapte si in scurt timp a rezolvat problema de somn a copilului.) Sa revin la sistemul de recompense : este vorba despre un tabel simplu cu stickere. Mi l-am imaginat azi-noapte si-l voi posta pe site-ul nostru, sa poata fi descarcat de  toti parintii care ar dori sa incerce metoda. Practic, este vorba despre un tabel cu doua intrari, avand pe orizontala zilele saptamanii, iar pe verticala comportamentul care se doreste corectat. In cazul nostru, dormitul singur in camera lui. Pentru fiecare noapte cand reuseste sa doarma singur, vom lipi cate un sticker in dreptul zilei respective, facand totalul la sfarsitul saptamanii. Performanta stabilita de la inceput (ex. : 4 nopti din 7) va fi recompensata in plus, sa spunem cu o carticica noua sau altceva ( nu un dulce).

Voi pune in aplicare sistemul incepand cu deseara si va voi impartasi experienta noastra.