Esti aici : povesti personalizate // Pentru parinti // Gradinita de stat sau gradinita particulara. Ce si cum alegem? Criterii de selectie si de comparatie

Gradinita de stat sau gradinita particulara. Ce si cum alegem? Criterii de selectie si de comparatie


Gradinita de stat sau gradinita particulara. Ce si cum alegem? Criterii de selectie si de comparatie

Bobo a mers in colectivitate de cand avea 1 an si jumatate. Am ales atunci cresa Children’s Care Center, unde a inceput mai tarziu si grupa mica de gradinita. Serviciile, personalul, dotarea au fost (si au ramas) exceptionale. Cat eram de nelinistita sa ma despart de bebelusul cu care imi petrecusem fiecare clipa pana atunci, stiam ca-l las pe maine bune, intr-un loc unde este ingrijit cu drag si cu pricepere, unde cuiva ii pasa de el atunci cand plange, unde mananca alimente proaspete si pregatite curat, ca acasa, si unde noi, parintii, suntem tratati ca parteneri si primim feedback profesionist despre copil.

Desi li se respecta ritmul propriu (inclusiv cel de somn, pentru copiii mai mici, care inca mai dormeau un pic inainte de pranz), progresele au venit rapid: a invatat sa manance singur (pe cat posibil), sa tina creionul in mana, primele poezioare si cantecele, sa numere pana la 10, ba chiar si zilele saptamanii. In plus, reusita cea mai mare, din punctul meu de vedere, a fost aceea ca a invatat sa foloseasca olita si ca a renuntat la scutece pe timpul zilei.  Doamna Melania, ca si educatoarele Ana, Karina si Anca, s-au ocupat din toata inima de cei 8-9 copii din grupa, standardul de calitate fiind impus de Aniela, „stapana” cresei si a gradinitei.

Am ezitat cateva luni bune inainte de a decide sa-l aducem pe Bobo la o gradinita de stat de pe strada noastra. Doar distanta si timpul pe care il economiseam zilnic m-au determinat sa iau in calcul aceasta optiune. Am vorbit cu multi alti parinti in acea perioada, pentru a avea o confirmare ca nu greseam. Argumentul cel mai puternic a fost ca si noi am crescut in sistemul de stat si ca nu ni s-a intamplat nimic (!), ca va invata (intr-o grupa mult mai numeroasa) ca nu toata lumea se invarte in jurul lui, ca va cunoaste si copii din medii mai putin favorizate etc. Evident, si costul e mult mai scazut decat in sistemul privat.

Acomodarea a fost destul de dificila. L-am mutat dupa vacanta de Craciun, intr-o grupa cu alti 37 de copii. Am avut noroc sa dam peste Iulia, o educatoare calda si tanara, care punea mult suflet in munca ei si care reusea cumva sa gaseasca macar cateva minute pentru a-mi spune cum ii era copilului meu. Le aveam si pe Claudia si pe doamna Mariana, ingrijitoarele noastre, dar ele se ocupau de toti cei 120-130 de copii de pe etaj, asa ca s-a intamplat destul de des ca Bobo sa vina acasa ud, murdar de mancare, zgariat ori muscat de alti copii. In conditiile date, imi dadeam seama ca doamnele nu puteau face mai mult, dar eram bucuroasa ca de invatat continua sa invete si parea sa se fi adaptat la noua gradinita.

Toamna trecuta, cand a inceput grupa mijlocie, a fost transferat in clasa paralela, dar cum Iulia devenise titulara in alta parte, am acceptat schimbarea. Din nou am avut noroc de doua educatoare tinere, devotate si  entuziaste, Oana si Flavia. Bobo a invatat multe lucruri si mergea cu placere la gradinita. Se descurca oricum mai bine sa manance singur, sa mearga singur la toaleta si isi avea deja reperele in noua grupa. Atmosfera la ei in clasa era mereu placuta si calma, dovada ca se poate face treaba si cu mijloace putine. Important este si rolul doamnei directoare, care, desi este supusa la multe presiuni, de tot felul, isi conduce cu energie colectivul si doreste sa faca multe pentru gradinita. Pacat ca nu tine doar de dumneaei...

Cum peste vara insa gradinita de stat este inchisa, am gasit intelegere la Planeta Piticilor, unde doamna Laura l-a primit pe Bobo pentru o luna. A trecut deja prima saptamana si Bobo e incantat. Cred ca-i si lipsea interactiunea cu alti copii si un program structurat, dar se poate observa cu usurinta ca doamnele sunt mult mai disponibile, atat pentru copii, cat si pentru parinti. Chiar daca este vacanta, activitatile propuse copiilor sunt interesante, iar dezvoltarea lor continua. De exemplu, vineri au mers in vizita la stomatolog, iar Bobo mi-a povestit cu entuziasm despre pasta de dinti primita cadou de la doamna doctor si cere acum sa se spele pentru dinti dupa fiecare masa, fiindca a fost laudat ce dinti frumosi are! Mai mult, intr-o dimineata ne-a spus ca „asta e gradinita pe care am visat-o”. E un feedback grozav, pe care m-am grabit sa i-l dau doamnei Laura.

Avand acum experienta celor doua sisteme, pot spune ca exista avantaje si dezavantaje in ambele. Pentru parintii ocupati insa, cea mai buna optiune va ramane gradinita particulara, deschisa in cea mai mare parte a anului si avand program pana seara la ora 18-19. In acelasi timp, cum omul sfinteste locul,  gradinita de stat, bine aleasa, este o varianta corecta (cu conditia ca tu, ca parinte, sa ai un program destul de lejer sau sa ai pe cineva sa te ajute cu copilul, dupa orele de gradinita).

 



« toate articolele ^ mergi sus


Care este parerea ta?