Esti aici : povesti personalizate // Pentru parinti // Dulciurile, painea, pastele fainoase, orezul, cartofii, pufuletii, bomboanele si ciocolata

Dulciurile, painea, pastele fainoase, orezul, cartofii, pufuletii, bomboanele si ciocolata


Dulciurile, painea, pastele fainoase, orezul, cartofii, pufuletii, bomboanele si ciocolata

Cred ca nu mai trebuie sa precizez, Bobo e un mare mancacios. Poate mai putin acum decat in urma cu doi ani, dar totusi e un copil care mananca bine (ceea ce e excelent). Totusi, care sunt preferintele lui? Nu-i greu de ghicit: dulciurile de tot felul, painea, pastele fainoase, orezul, cartofii, pufuletii, bomboanele si ciocolata. Cum s-a ajuns aici, in ciuda  grijii mele fata de ce mananca? E foarte usor: bona lui, bunica lui, oamenii din parc au fiecare partea lor de “contributie”.

 

Sunt sigura ca ati auzit adesea afirmatii de genul: “E copil, lasa-l sa manance si el o bomboana”. “Painea e sanatoasa, lasati-l, doamna, ca-i e pofta”. Sunt de acord ca painea e sanatoasa, ca o prajitura din cand in cand nu face rau, dar nu pot fi de acord cu  formarea unor obiceiuri alimentare gresite: ciugulitul permanent intre mese, recompensarea copilului cu ceva dulce, formarea gustului predilect pentru dulce.

 

Cat era mic, ca orice mama, i-am oferit numai preparate proaspete, legume de tot felul, fructe si sucuri naturale din fructe (stoarse in casa). Am evitat cu strictete sa adaug zahar in alimente, fiindca nu era necesar. Bobo a gustat din toate cat era acasa, cu mine, pana la 1 an si jumatate: spanac, mazare, broccoli, morcovi, dovlecel, conopida, cartofi, carne, peste, branza, banane, mere, pere, struguri, prune, pepene etc. A primit si cate o bucatica de paine din cereale integrale, putin orez, paste fainoase in mici cantitati.

 

In momentul in care insa am avut nevoie de Buni si de o doamna care sa ma ajute cu copilul, lucrurile n-au mai fost la fel. Ambele stiau regulile, care erau foarte simple: nu oferim mancare intre mese si nu il servim cu dulciuri. Dar niciuna nu a putut respecta regulile, din diverse motive: ele fac parte dintr-o alta generatie, in care o mama buna este cea care isi hraneste copilul (mult), in care painea era considerata ca datatoare de putere, la fel ca si bomboanele. Ele nu vad niciun rau in a manca intre mese si li se pare neimportant  sa nu-l obisnuiesti pe copil sa manance dulciuri sau alte alimente pregatite prin prajire in ulei, cu coloranti artificiali si cu conservanti.

 

De asemenea, in parc oamenii au mereu cate ceva de mancare (gogosi, langosi, paine, biscuiti, bomboane). Bobo e foarte pofticios, se duce la ei si le cere. Cum la noi oamenii nu se gandesc sa o intrebe pe mama daca e ok sa-i ofere copilului  o bucatica din mancarea lor, eu am resimtit de multe ori iesirile in parc ca pe o lupta inegala: copilul poate fi alergic la ceva, mana care rupe painea respectiva nu e tocmai curata, eu nu doresc ca el sa manance biscuiti sau orice altceva chiar inainte de ora mesei. Dar cine sa asculte si sa respecte ceea ce spune mama unui copil strain? Oamenii vor sa fie draguti si sa-i faca pe plac copilului. Chiar daca aceasta atitudine, repetata, conduce la obiceiuri alimentare nesanatoase.

 

Ca sa contrabalansez “contributia” celor din jur, insist ca in fiecare zi copilul meu sa manance cate o cruditate (castravete, un fruct, salata verde), sa bea lapte, sa manance cate un iaurt si sa faca multa miscare. Din fericire, e un copil foarte activ si ii face multa placere sa alerge in parc, sa mearga cu bicicleta, sa se catere si sa mearga la inot. Macar asa sta cat de cat departe de “tentatiile” alimentare.

 

 



« toate articolele ^ mergi sus


Care este parerea ta?