Esti aici : povesti personalizate // Pentru parinti // Disciplina la prescolari - Alternative eficiente la aplicarea de pedepse

Disciplina la prescolari - Alternative eficiente la aplicarea de pedepse


Disciplina la prescolari - Alternative eficiente la aplicarea de pedepse

De Antonela Popescu, Profesor-Psiholog in Cabinet de Consiliere Psihopedagogica



Esenta disciplinei este sa gasesti alternative eficiente la aplicarea de pedepse.

In materie de disciplina, orice modalitate care genereaza furie trebuie evitata si orice strategie care sporeste increderea in sine si respectul fata de sine trebuie stimulata. De cele mai multe ori, manati de frica de a nu incuraja toanele si accesele de furie ale copilului, parintii practica un stil de educatie mult prea autoritar, sunt interesati doar de instaurarea disciplinei si mai putin de starile emotionale ale copilului lor. Acesti parinti trebuie sa inteleaga ca reaua purtare si pedeapsa nu sunt contrarii ce se anuleaza reciproc, dimpotriva, se genereaza si se consolideaza una pe cealalta. Pedeapsa nu impiedica reaua conduita. Il face doar pe copil sa se ascunda mai bine si cu mai multa iscusinta. Daca sunt pedepsiti, copiii ajung sa fie mai precauti, nu mai ascultatori ori mai responsabili. Nici un copil nu-si spune, dupa ce a fost pedepsit: "O sa devin mai bun. O sa fiu mai responsabil si mai cooperant pentru ca vreau sa-i fiu pe plac acestui adult care ma pedepseste". Copiii au si ei nevoie de parinti cu indemanare si cunostinte, care inteleg ca "metoda palmei" este lipsita de sens si care stiu sa asculte motivele comportamentului copilului, care stiu sa aline suferintele si sa ascultele durerile ascunse.

 

Piatra de temelie a oricarui tip de educatie sanatoasa trebuie sa fie distinctia dintre dorinte, sentimente si acte. Ingaduie sentimentele, insa limiteaza actele. Putem astfel sa punem limite corecte unor acte si comportamente nepotrivite, fara a ingradi insa dorintele sau sentimentele copilului.

 

Cele mai multe probleme de disciplina au doua componente: sentimente furioase si acte furioase. Fiecare componenta trebuie tratata diferit; e posibil ca actele sa trebuiasca limitate si redirectionate. Uneori, simpla identificare a sentimentelor copilului poate fi suficienta pentru a detensiona atmosfera.

 

 

Nu putem avea pretentia de a disciplina corect copilul fara a sti inainte ce inseamna disciplina. A disciplina inseamna a invata. Autocontrolul este una dintre cele mai importante lectii pe care trebuie sa le invete copilul mic. Si aceasta lectie se invata doar printr-o disciplinare eficienta. Parintele isi disciplineaza copilul pentru a-l ajuta sa-si imbunatateasca atitudinea sau comportamentul, astfel incat sa poata deveni mai bun si mai fericit. In disciplinare, obiectivul cel mai inalt este ca, in cele din urma, copilul sa invete cum sa-si controleze singur comportamentul, astfel incat sa nu mai fie nevoit sa se bazeze pe disciplinarea venita din partea altora. Este necesar ca parintii sa inteleaga diferenta dintre disciplina, care are drept scop educarea, si pedeapsa, care are drept scop obligarea copilului sa se conformeze unor reguli. Un parinte eficient va disciplina in mod permanent (il va invata pe copil un comportament acceptabil), dar nu va si pedepsi neaparat! Pedeapsa creeaza durere, pierdere, suferinta. Ea este administrata drept consecinta pentru o fapta rea. Adeseori, amenintarea cu pedeapsa ii sperie pe copii, determinandu-i sa asculte. Ea are foarte putin de-a face cu a-i invata eficient cum sa-si controleze propriile actiuni si dupa ce amenintarea pedepsei a fost indepartata.

 

Pe cat de variate sunt personalitatile si comportamentele copiilor mici, pe atat de diferite si nenumarate sunt solutiile si metodele de disciplinare folosite in educatia acestora. Nu se pot stabili reguli si metode care sa-si dovedeasca eficienta la fiecare copil sau situatie intampinata, nu exista retete sigure si infailibile. Ceeea ce este cu adevarat important de luat in calcul in educarea copilului tine de cunoasterea, atat a particularitatilor de varsta ale acestuia, cat si a celor individule. La varste mici, cum ar fi perioada prescolaritatii, o foarte utila modalitate de a face educatie este prin intermediul lecturii. Activitatea de a lectura copilului povesti s-a dovedit a fi o activitate extrem de placuta pentru copil, dar mai ales constructiva in procesul de formare si dezvoltare emotionala si sociala, de interiorizare a unor reguli de conduita morala, de intelegere a unor situatii din realitate. Beneficiile lecturii sunt explicate prin mecanismul proiectiei care functioneaza mai mult la copilul mic. Se stie dintotdeauna ca la varstele mici, copiii invata foarte mult prin imitatie. Imitatia presupune preluarea si invatarea comportamentelor unor "modele". Nu orice adult sau situatie este un model demn de imitat pentru copil. De obicei copilul mic imita doar acele persoane care ii plac si cu care se identifica. La fel ca si adultii, copiii se raporteaza si ei la un grup de referinta, de aceea vor invata anumite comportamente mai repede si cu o usurinta mai mare de la un alt copil decat de la un adult...De aceea rolul lecturilor in viata copilului mic este de a-i oferi modele de comportament cu care sa se identifice, facand astfel anumite lucruri cu o mult mai mare usurinta: sunt mai curajosi, ascultatori, se imbraca mai repede, folosesc toaleta mai repede...asa cum o fac si personajele lor preferate (fetitele sunt cuminti si frumoase ca eroinele din povestile lor, baieteii sunt mai curajosi si nu se mai tem de intuneric, dormind singuri in camera lor, la fel ca eroul lor preferat).

 

Tehnici comportamentale utilizate pentru educarea copiilor:

 

  • Metoda de a-i invata pe copii impartind activitatile in unitati mici, accesibile, si recompensand invatarea fiecarei unitati.
    Este o tehnica care functioneaza pentru orice, incepand cu invatarea imbracatului, la facut patul sau temele de la scoala. Copiii capata astfel independenta fata de ajutorul constant al adultului, capata incredere in fortele proprii, fiind mandri de faptul ca reusesc sa faca lucrurile "singuri-singurei".
  • Exprimarea limpede a asteptarilor pe care le avem de la copii, in timp ce ei inca mai invata cum e bine si cum nu e bine sa se comporte.
    Spre exemplu, daca vrem sa se comporte frumos la masa, atunci trebuie sa ne exprimam foarte limpede obiectivele comportamentale, sa numim ce au voie si ce nu au voie sa faca si sa laudam sau sa ignoram dupa cum e necesar, pana cand copiii invata care sunt standardele impuse de adulti.
  • Incurajarea comportamentelor bune si specificarea foarte clara a motivului pentru care ii laudam.
    Daca laudam indeajuns de mult un comportament bun, nu mai trebuie sa corectam atat de mult comportamentul nedorit. "Te-ai imbracat foarte frumos, draga mea!" E usor sa cadem in capcana de a acorda atentie copiilor doar atunci cand se poarta urat si sa-i ignoram atunci cand se poarta frumos.
  • Promptarea fizica a unui comportament. Fara tipete, fara urlete, fara lovituri. Doar ghidarea calma a unui copil sa faca o anumita activitate, in ciuda scandalului pe care il face. Nu trebuie niciodata ca adultul sa ridice tonul, dar este obligatoriu sa duca lucrurile pana la capat. Ex. "Te rog sa nu mananci ciocolata inainte de masa" nu trebuie sa ramana doar o propozitie aruncata aiurea. Nu trebuie sa stai si sa repeti acelasi lucru de 15 ori, iei atitudine si nu ii permiti sa faca acel lucru.
  • Stabilirea anumitor consecinte, aversive, pentru nerespectarea regulilor. Trebuie sa avem reguli clare, trebuie sa laudam respectarea regulilor si sa avem anumite consecinte pentru incalcarea lor. Daca stabilim o regula, stabilim si o consecinta si ne tinem de ea.

 

Este important de stiut, ca atunci cand relatia parinte copil se bazeaza pe un fundament solid de iubire si respect, dezaprobarea explicita a comportamentelor copiilor poate fi un aversiv puternic, care are o valoare educativa incomparabil mai mare decat a pedepselor.

 

"Nimic nu e simplu. Cand se transforma motivarea in mita? Indrumarea, in cicaleala? Intelegerea, in gasirea de scuze? Consecintele, in pedepse furioase? Noi, parintii, trebuie sa ne ajustam permanent atitudinea si sa ne dam seama ce facem chiar atunci cand o facem. Este o perfectionare continua, din pacate, lipsita de sesiuni preliminare de practica....Singurul lucru de care putem fi siguri este acela ca nu exista o formula unica sau absoluta in activitatea de crestere a copiilor mici..."

Catherine Maurice "Lasa-ma sa-ti aud glasul"

Bibliografie:

Parintele perfect, Elizabeth Pantley, ed Bussines Tech, Bucuresti, 2005

Disciplina fara tipete si palme, Dr. Jerry Wycoff, Barbara C. Unell, ed. Meteor Press, 2008

Intre parinte si copil, Dr. Haim G. Ginott

 

Sfaturi practice pentru parinti, Vicki Lansky, ed. Vremea, Bucuresti, 2005

Comunicarea eficienta, Ion Ovidiu Panisoara, ed. Polirom, Bucuresti, 2006



« toate articolele ^ mergi sus


Care este parerea ta?