Esti aici : povesti personalizate // Pentru parinti // Despre caritate, generozitate, bunatate, ajutor fata de cei din jur

Despre caritate, generozitate, bunatate, ajutor fata de cei din jur


Ieri am vizitat o fundatie care are ca scop ajutorarea copiilor cu risc de abandon sau provenind din familii sarace. Extraordinar este faptul ca doamna care a pus bazele fundatiei finanteaza toata activitatea aproape exclusiv din fonduri proprii, foarte putin provenind din proiecte sau din din alte surse. In centru vin zilnic cam 15 copii de scoala primara, care isi fac temele sub supraveghere calificata, primesc o masa calda si apoi au alte activitati : consiliere psihologica individuala si de grup, cantece, activitati manuale, jocuri. Fundatia organizeaza concerte, doneaza felicitarile lucrate de copii (nu le vinde), ii duce pe copii la spectacole si in tabere gratuite. In plus, aceasta organizatie sustine in gradinita 14 copii provenind din familii cu venituri foarte mici.

 

 

Ca si cum nu ar fi destul, doamna are in plasament si, respectiv, a adoptat un baietel si o fetita, fosti copii ai strazii. Acest lucru este absolut impresionant. Nu o face pentru a fi laudata, ci pentru ca asa simte ea, ca aceasta este responsabilitatea ei fata de oamenii din jur.

 

 

M-am bucurat tare mult sa o cunosc pe aceasta doamna si echipa pe care o conduce. Lucreaza in conditii modeste, dar face o treaba extraordinara.

 

 

I-am povestit si lui Bobo ce-am vazut ieri, fiindca in familia noastra e important sa facem un efort cat de mic pentru cei care au mai putin decat noi. Ni s-a intamplat de cateva ori sa ne intoarcem acasa din drumul nostru, pentru a aduce hainute, jucarii si ceva de mancare unei mame care statea pe strada cu copiii ei. Cand chiar nu putem face foarte mult in acel moment , ne oprim si le spunem macar cateva cuvinte politicoase. Aceasta este regula noastra si consider ca e foarte important ca Bobo sa-i respecte si sa-i ajute pe oamenii care au mai putin noroc decat noi. Nu stim care sunt cauzele saraciei lor, dar avem o datorie simpla si omeneasca de a incerca sa le oferim macar o paine atunci cand sunt flamanzi si macar o vorba buna, atunci nu putem face mai mult.

 

Odata, intr-un parc, Bobo se dadea pe leagan. Mai erau si doi « aurolaci » in preajma, care se leganau si ei. Baiatul chiar s-a dus sa-l ajute pe Bobo. Nu era niciun pericol. L-au intrebat pe Bobo cum il cheama si cati ani are, iar el a raspuns, politicos. Lucrurile s-au schimbat cand au aparut doi politisti comunitari, care le-au spus « aurolacilor » sa plece, fiindca nu au voie sa se joace pe balansoarele celor mici. Nu asta a fost problema, in viziunea mea, ci felul in care le-au vorbit celor doi copii : « Plecati de-aici, ca va rupem picioarele ! » Am avut apoi o discutie interesanta si plina de invataminte cu Bobo.

 

 

 

 

 

 

 



« toate articolele ^ mergi sus


Care este parerea ta?