Esti aici : povesti personalizate // Pentru parinti // Copilul si animalele. Sa-i luam oare un animal de companie? Ce responsabilitati iti vei lua ca parinte facandu-i copilului tau un astfel de cadou?

Copilul si animalele. Sa-i luam oare un animal de companie? Ce responsabilitati iti vei lua ca parinte facandu-i copilului tau un astfel de cadou?


Copilul si animalele. Sa-i luam oare un animal de companie? Ce responsabilitati iti vei lua ca parinte facandu-i copilului tau un astfel de cadou?

Ca orice copil de varsta lui, si Bobo este incantat de orice fiinta mica si vioaie, cu blanita, solzi  sau cu pene. Nu ne cere expres sa-i daruim un catel, dar stim ca si-ar dori tare mult un mic prieten vesel cu codita. Il vedem cum interactioneaza in parc, unde se apropie fara teama de orice caine, parasit sau cu stapan, pe strada, sau cand mergem in vizita la prieteni care au catei.

Acasa noi avem un acvariu frumos, cu aproape 50 de pesti in continua miscare. Bobo a fost foarte incantat la inceput, cand tata l-a luat cu el la magazin, sa-i  cumpere impreuna. Cateva zile, totul a fost perfect:  Bobo isi lua in serios rolul atribuit de tata si isi hranea cu drag pestisorii, chiar de cateva ori pe zi. In scurt timp insa, s-a plictisit si a uitat cu totul de micii lui protejati.

Pe langa acvariu, il mai avem si pe Zazu, un perus verde tare galagios. L-am cumparat la fel, cu gandul sa-i dam copilului o responsabilitate si sa-l educam in spiritul grijii fata de animale. In seara cand am venit acasa cu perusul, Bobo nu s-a dezlipit de colivie. Asezat  pe covor, a stat plin de bucurie langa Zazu, vorbindu-i si alintandu-l. N-a durat prea mult insa entuziasmul. A descoperit ca lui Zazu ii e foarte frica daca el alearga in preajma coliviei. Cred ca i s-a parut amuzant sa fuga de colo colo in apropierea locului unde statea Zazu si sa-l vada cum se zbate si cum da neputincios din aripi. Noi interveneam imediat pentru a-l opri, dar distractia lui era la fel de mare. (Ne-am intrebat, desigur, daca aceasta joaca inseamna o cruzime fata de animale, dar nu cred ca e asa, vazandu-l cum interactioneaza cu alte animale.)

De departe, cateii raman preferatii lui. Incepand cu Whiskey, cainele lup bland de la cabana Andra, de pe Semenic,  si continuand cu Neo, cu Bibi si cu Tessa, Bobo se topeste dupa o joaca buna in compania lor. A invatat si comenzi, pe care le spune ferm: „Neo, jos!” , „Tessa, sezi!”, „Bibi, vin’ aici!”...

Dar oare sa fie aceste semne suficiente pentru a ne determina sa-i luam un catel?

Sigur, ar avea un mic prieten, mereu disponibil, mereu pus pe joaca. Un animal de companie inseamna o prietenie de lunga durata, poate pe viata, o legatura aparte a copilului cu un animal si un ajutor educativ excelent pentru parinti. Copilul isi va forma un atasament deosebit fata de acest animal, va invata sa-l protejeze, va invata ce inseamna compasiunea, ingrijorarea cand acesta este bolnav, si va trai multe momente de joaca in compania lui.

Avand in vedere insa cei 4 ani si jumatate ai lui Bobo, noi am decis sa mai asteptam pana sa-i luam un catel. Si asta pentru ca o familie isi asuma niste responsabilitati mari atunci cand „creste”, ca numar,  cu un animal. Locuind la bloc, inseamna ca acest catel trebuie scos la plimbare cel putin de doua ori pe zi, fie ca e soare, fie ca ploua sau ninge, inseamna ca trebuie obisnuit cu niste reguli de igiena...La 4 ani si jumatate nu ne asteptam ca Bobo sa-si poata asuma aceste responsabilitati. Acestea i-ar ramane, cel mai probabil, lui tata. Asa ca mai asteptam un pic...si mai incercam sa-l convingem sa-si asume hranirea pestilor.

 



« toate articolele ^ mergi sus


Care este parerea ta?