Esti aici : povesti personalizate // Pentru parinti // Copilul bilingv. Cum ne asiguram ca ambele limbi sunt insusite si folosite egal, de la cea mai mica varsta?

Copilul bilingv. Cum ne asiguram ca ambele limbi sunt insusite si folosite egal, de la cea mai mica varsta?


Copilul bilingv. Cum ne asiguram ca ambele limbi sunt insusite si folosite egal, de la cea mai mica varsta?

Bobo al nostru are sansa de a creste intr-o familie bilingva: eu sunt romanca (evident), iar tatal lui este francez.  Vorbim acasa un amestec de romana si franceza, iar in jurul nostru toata lumea vorbeste romaneste: Buni, doamna care ne ajuta cu Bobo, copiii de la gradinita si din parc, nasa lui, prietenii nostri. In Franta mergem doar pentru vacante, cam o data-de doua ori pe an. In acest context, Bobo foloseste cu predilectie limba romana. A inceput sa vorbeasca destul de repede, pe la 1 an, si destul de corect. Pe masura ce trece timpul, observam ca intelege foarte bine si limba franceza, fiindca raspunde corect la intrebarile tatalui sau...Atata doar ca raspunde in limba romana.

 

Bobo stie ca tatal lui vorbeste romaneste, de aceea ii este mai comod sa faca la fel. De multe ori, fiindu-i teama ca Bobo nu-l intelege exact, tatal lui chiar ii vorbeste direct in limba romana sau, dupa ce-i explica o data in franceza, ii traduce automat romaneste.

 

Eu evit sa vorbesc cu Bobo in limba franceza, pe de o parte fiindca as prefera sa invete limba corect, fara accentul meu strain, iar pe de alta parte fiindca inteleg ca un copil crescut intr-o familie bilingva are repere mai clare daca fiecare parinte i se adreseaza in limba sa materna.

 

Stiu sigur ca pentru el e mult mai usor sa foloseasca limba romana, iar noi nu insistam suficient ca el sa raspunda de fiecare data in franceza. Tatal lui, traind si lucrand in Timisoara de 9 ani, e atat de obisnuit sa vorbeasca romaneste, incat nici macar acasa nu mai are instinctul de a ni se adresa in franceza.

 

Mie mi se pare o pierdere pentru Bobo, care, la 4 ani, inca nu vorbeste limba tatalui sau. Sau, ca sa fiu mai precisa, o foloseste atunci cand are nevoie de ceva: „Papa, je veux du lait, s’il te plait.” („Tata, vreau lapte, te rog.”), „Papa, viens ici!” („Tata, vino aici!”).

 

Sunt convinsa insa ca daca am trai in Franta, Bobo ar vorbi deja ambele limbi. Asa cum face Oana, care are aceeasi varsta cu Bobo si care locuieste la Frankfurt cu parintii ei, Cosmina si Aur. Cosmina vorbeste romaneste cu Oana, Aur in germana, iar in mediul ei evident se vorbeste doar germana. Fetita are repere clare, iar parintii ei sunt, sigur, mai consecventi.

 

In alta ordine de idei, ne-am intors de curand din vacanta petrecuta in Franta. La plecare, speram ca fiind inconjurat zi de zi de vorbitori de franceza, Bobo va fi obligat sa le raspunda in limba lor. Ei bine, s-a intrecut pe sine. Neavand incotro, a inceput sa faca efortul de a-si cauta cuvintele. Altfel, verisorii lui nu-l puteau intelege si era important sa se joace! Primele expresii au fost mai simple: „Non, Cethy! ” („Nu, Cethy!”) (verisorul lui cel mai mic), apoi a spus si lucruri mai complexe:  „Laisses-moi tranquil un petit peu!” („Lasa-ma in pace un pic!”). Mai amuzant este ca amesteca cele doua limbi, iar verisorii lui (care au intre 2-3 ani) au inceput sa repete cuvinte romanesti...

 

Concluzia e cat se poate de simpla: nu trebuie sa ne mutam in Franta, ci trebuie doar sa vorbim cu el cat mai mult (si) in franceza. Tatal lui chiar face acest efort de cand am revenit din concediu. Suntem pe drumul cel bun!



« toate articolele ^ mergi sus


Care este parerea ta?