Esti aici : povesti personalizate // Pentru parinti // Bunicii-ajutor de pret sau sursa suplimentara de stress? Cat de mult ne putem baza pe sprijinul lor? Cat de mult sa tinem cont de parerile lor?

Bunicii-ajutor de pret sau sursa suplimentara de stress? Cat de mult ne putem baza pe sprijinul lor? Cat de mult sa tinem cont de parerile lor?


Bunicii-ajutor de pret sau sursa suplimentara de stress? Cat de mult ne putem baza pe sprijinul lor? Cat de mult sa tinem cont de parerile lor?

O bunica blanda cu parul alb, care ne spune povesti cu vocea dulce…aceasta imagine a ramas doar in amintirea unora dintre noi si in carti. Bunicii din zilele noastre au telefoane mobile, folosesc Internetul, conduc masina, sunt activi…Cu toate acestea, tot ei raman principalul noastru ajutor in cresterea copiilor.

 

Avantajele de a avea o bunica sau un bunic pe-aproape sunt foarte mari: sunt, in general, disponibili oricand ai nevoie de ei, poti lasa copiii in siguranta daca trebuie sa lipsesti cate o noapte de acasa (mergi la o petrecere sau pleci intr-un weekend doar cu sotul tau/sotia ta), cand copiii sunt bolnavi sau pe perioada vacantelor. Se ocupa de nepoti cu drag, ii spala, le pregatesc mesele, ii duc in parc, le spun povestea inainte de culcare. La fel de important este si faptul ca au o legatura afectiva speciala cu nepotii lor si ca le pot povesti despre tine cand erai copil, sudand astfel familia, peste generatii.  De la sine inteles este ca nu asteapta rasplata pentru toate acestea…

 

Cu toate acestea, cateodata bunicii reprezinta o sursa de stress majora pentru o familie tanara. Metodele lor de a educa un copil nu mai sunt neaparat de actualitate: noi avem la dispozitie o gramada de carti, citim pe Internet despre orice ne intereseaza. Nu era la fel pe timpul cand ei erau parinti. Unii sunt prea indulgenti fata de nepoti, incercand sa repare strictetea excesiva pe care au avut-o fata de propriii lor copii, altii, in schimb, sunt severi si oarecum distanti, cum le e firea. Cateodata, nu reusesc sa se impuna fata de nepoti, metodele lor fiind prea diferite de cele ale parintilor. Si atunci putem auzi reprosuri de genul: “Voi niciodata n-ati facut asa ceva”(cand, de ex., copilul plange si bate din picioare ca isi doreste ceva si nu-i oferim ceea ce vrea). Mesajul pe care il intelegem sau cel putin cel pe care l-am inteles eu este acela ca nu stiu sa-mi cresc bine copilul si iata ce comportament urat are.

 

O alta categorie de discutii in contradictoriu cu bunicii este cea legata de alimentatia copilului, de varsta la care acesta trebuie pus pe olita, de gradinita la care sa mearga etc.. Am vorbit déjà despre aceste teme in alte articole.

 

Si totusi, in ciuda frustrarii pe care am resimtit-o de mai multe ori, cand Buni sau cand Mamie nu au respectat ceea ce am cerut noi, rolul lor in viata lui Bobo este important. Nu e de fiecare data usor pentru el si pentru noi (iar distanta la care se afla Mamie are un impact mare asupra relatiei lui Bobo cu ea), dar ceea ce este sigur e ca ne putem baza pe ele (mai ales pe Buni, care e aici, langa noi). Asadar, cateodata e mai bine sa nu  “auzim” mesajele de dezaprobare din partea bunicilor, dar sa ne bucuram ca-i avem si sa-l lasam pe copil sa beneficieze de aceasta relatie speciala dintre nepoti si bunici.



« toate articolele ^ mergi sus


Care este parerea ta?